Forumul canalului #constanta

AQUA_MARIS

În lucrarea lui Simcha (Simcha Jacobovici & Charles Pellegrino, Mormântul lui Iisus şi al Familiei Sale. Descoperirea, investigarea şi dovezile care ar putea schimba istoria, Ed. Paralela 45, 2007), argumentaţiile care vor să dovedească faptul că Maria Magdalena era soţia lui Iisus pornesc de la ceea ce literatura gnostică cunoaşte ca fiind Evanghelia după Maria (Magdalena) şi Faptele Apostolului Filip (p.141-151, 284-285). În aceste texte gnostice ea este cunoscută ca fiind „apostolul apostolilor”, învăţătoare şi nevasta a lui Hristos, preţuită chiar mai mult decât cel mai important dintre apostoli, Simon Petru. Primeşte deci două calităţi despre care merită discutat.
1. Cea de „tovarăşă a lui Iisus”, căci deseori îl săruta pe ...gură (p.147), iritându-i pe ceilalţi apostoli. Mai mult decât atât, Mariamne şi „Iehuda, fiul lui Iisus”, devin apogeul contradicţiei, căci textele canonice nu indică faptul că Iisus ar fi fost căsătorit sau şi mai mult, ar fi avut un fiu (p.242-243).
2. Învăţător. Numele Maria – „Mara” – are două sensuri. El poate însemna „Învăţătoare” sau „Doamnă” (p.42, 118). Astfel, „inscripţia completă putea fi citită „a lui Mariamne, cunoscută drept Învăţătoare/Doamnă” (p.119). Cred că asocierea poate fi forţată dacă nu s-ar avea în vedere textele gnostice amintite mai sus. În tradiţia creştină ea este „mironosită” adică „următoare a lui Hristos”, „ucenică”, termeni care par să nu o ridice la rangul de „învăţătoare” sau „apostol”. În Faptele lui Filip, se spune despre Magdalena că se comporta ca un apostol, căci „predica, boteza şi făcea miracole tămăduitoare” (p.110, 144). Apostolul Filip nu reuşea să vindece întodeauna. Evident că această Marie e complet diferită de cea promovată mai târziu de creştinism. Însăşi titulatura de „mironosită” indică o categorie mai joasă (poate doar pentru simplul fapt că era femeie) decât cea a apostolilor. Face parte din grupul „femeilor mironosiţe”, stând aproape cruce în timpul răstignirii. Este întâia care află de învierea lui Iisus, „moment care marchează originea credinţei creştinilor în Înviere” (p.19), deşi Petru nu o crede. Se pare că, la un timp după moartea sa, a fost înmormântată alături de Iisus, într-un al doilea osuar (80/500) care avea numele Maria scris în greceşte (p.41). Este singura inscripţie grecească din mormânt (p.286). Pe osuar, numele ei poate fi citit „Mariamene” sau „Mariamne” (p.43). Pe osuar numele fusese scris de fapt „Mariamn-u”, anume „...a lui Mariamne” (p.118). Numele ei, Mariamne, este „o versiune grecească, macabeică a lui Miriam” (p.77), recte Maria (p.118). Acest nume ar fi, „după opiniile unor grei din domeniul istoriei, numele real al Mariei Magdalena” (p.104). Chiar Origen, Epifanius, ca de pildă şi textul gnostic Pistis Sophia, par a susţine această variantă (p.284). Conform aceleiaşi scrieri (Faptele lui Filip, Filip fiind fratele Mariei), Magdalena nu era cunoscută cu acest nume, căci el ar însemna „femeia din Magdala”. Perfect ar fi deci pronunţia Mariamne (p.110). Evanghelia ulterior Filip, un apocrif („secret”) din sec al II-lea, ne
oferă o imagine despre care evangheliile canonice nu amintesc deloc. Aceasta evanghelie e compusă din două părţi. În prima Filip e trimis în misiunea de predicare („în ţinutul grecilor”) de Iisus, dar fiind prea irascibil şi... temător („Filip izbucni în lacrimi, gândind că este atât de grea, atât de primejdioasă călătoria sa, iar el atât de neputincios...”), i se cere Mariei Magdalena să îl urmeze („...mergi în calea lui, dă-i tu putere, pentru că ştiu că este iute la mânie şi pripelnic, iar dacă va pleca solitar va asigură mult rău asupra oamenilor”). Hristos o atenţionează deci pe Mariamne să aibă grija asupra utilizării puterilor pe care apostolul Filip le-a primit, căci ele pot aduce mai mult rău decât bine dcă nu se află chibzuinţă în utilizarea lor (p.144). Autorii fac o elegantă paralelă arătând că şi în Evanghelia pe urmă Luca (6,35-36), Iisus îndeamnă apostolii să fie milostivi, buni şi mai ales să nu facă rău nimănui. În fracțiune a doua, aceasta i se alătură împreună cu Bartolomeu, schimbându-şi „înfăţişarea de femeie” (p.142-143), adică, umblând îmbrăcată în haine bărbăteşti. Trebuie spus că gnosticii vedeau în trupurile bărbăteşti şi femeieşti simple „învelişuri” pentru suflet, singurul care contează. Despre schimbarea din prietenă în bărbat din perspectiva simbolului, Iisus îi spune Mariei următoarele: „Tu eşti femeie, dar ai puterea unui bărbat (spirituală, interioară)...” (p.143). Deducem de aici că Iisus i-a oferit o putere spirituală sau mai bine spus, a împuternicit-o dându-i sarcini spirituale asemănătoare cu cele ale bărbaţilor. Autorii recunosc că aceasta e o atitudine revoluţionară pentru acele vremuri, ca multe altele atunci îndată ce e vorba de activitatea lui Iisus Hristos. Pe lângă aspectul simbolic, există unul... practic: „Iar tu, Mariamne, schimbă-ţi straiele, nu purta deloc acea rochie deloc practică pe lungul drum înspre Grecia” (p.144). Practic, Mariamne e considerată apostol cu drepturi depline, nefiind nici o diferenţă între ea şi bărbaţi. Totuşi, trebuie să facem o diferenţă între apostol şi preot. Apostol poate fi oricine, bărbat sau demeie, preoţia e un atribut masculin în sistemele monoteiste. Nu doar faptul că e apostol deranjează, ea pare a fi chiar superioară unora dintre ei, cum este Filip, spre exemplu. Acest fapt nu putea rămâne excluzând urmări, egoul bărbătesc fiind puternic atins, iar urmările nu vor întârzia să apară. Apotolii avea o mare problemă, Maria Magdalena devenea un lider. Cum era şi normal, dacă ţinem cont mai ales de mentalitatea semită a acelor timpuri, reacţiile nu au încetat să apară. În Evanghelia după Toma (rostirea 22, 114), Petru ripostează cu privire la activitatea de apostol al Mariei Magdalena, „spunând că o nevastă nu este demnă de viaţa spirituală” (p.145), rezultatul fiind excluderea ei din congregaţie, fapt care a reuşit, cu toate că Iisus s-a opus, replicând: „Opriţi-vă! Am să o călăuzesc până ce va fi bărbat, şi ea va putea să fie un spirit viu ca şi voi, bărbaţii, fiindcă partenerul şi femeia sunt un singur spirit, iar domnul nu va fi bărbat şi prietena nu va fi femeie” (rostirea 114). Cu toate că erau împotriva ei, Magdalena îi încurajează pe apostoli când aceştia, deznădăjduiţi, îşi pun întrebări cu privire la viitorul mişcării creştine. Aceste aspecte sunt subliniate în Evanghelia după Maria Magdalena (cap.5, 1-3), descoperită la Nag Hammadi din Egipt, în anul 1945, precum şi în Evanghelia după Filip (8, 95). Atât de mult a fost iubită de Iisus căci încă la un an şi jumătate de la momentul Răstignirii aceasta a fost vizitată de El. E singura căreia i s-a arătat atâta timp. Doar ei, i-a oferit personal „revelaţia finală împreună cu un sfat” (p.146). Petru a forţat-o spun autorii să-i dezvăluie când va veni Hristos a doua oară. Eu cred că exprimarea lui sună mai mult a linguşire: „Ştim că Mântuitorul te-a iubit mai mult decât pe celelalte femei. Spune-ne cuvintele Mântuitorului pe care ţi le aminteşti”. Iar atunci „Când Maria le-a dezvăluit că Apocalipsa nu va avea loc în timpul vieţii lor omeneşti, ci într-un viitor foarte îndepărtat, ea a stârnit uimirea şi mânia celorlalţi apostoli” (p.146). E momentul când Petru izbucneşte atât de necontrolat încât o face să plângă: „Dar este cu putinţă ca El să vorbească pe înţeles cu o femeie, iară cu noi nu? Acum trebuie să ascultăm de ea? Îi dă ei întâietate trecând peste noi?” Neîntârziat Magdalena ripostează: „Crezi tu oare că am plăsmuit toate astea din adâncul inimii mele sau că spun neadevăruri despre Mântuitor?”. Episodul se sfârşeşte când, în apărarea Mariei, intervine Levi care îl mustră pe Petru: „Petru tu ai fost totdeauna iute la mânie. Acum te văd că o înfrunţi pe femeie ca pe un duşman. Dar dacă Mântuitorul a făcut-o demnă, cine esti tu, cu adevărat, să o respingi? Mântuitorul ştie mai bine cine este ea. Şi pentru aceasta a iubit-o mai mult decât pe noi”. Se pare că după acest episod suficient de violent, grupul Miriamnei „călătoreşte prin Siria, spre nord, în lumea vorbitoare de limbă greacă” (p.147). Este acesta şi motivul pentru care va adopta varianta greacă a numelui Maria Magdalena. Oricum, chiar şi aşa, ea cunoştea mai numeroase limbi. Bovon, unul dintre cercetătorii implicaţi în proiectul „mormântul lui Iisus” susţinea că Maria Magdalena era „un susţinător înstărit al sectei lui Iisus, şi se născuse în Nazaret, în regiunea Mării Galileii” (p.148). În acea regiune se vorbeau mai multe limbi, iar cel mai „potrivit” oraş unde se putea naşte era Sepphoris, care nu era departe de Nazaret, fiind populat în majoritate de romani. Tot la Sepphoris se vorbea şi greaca. Cu alte cuvinte, Maria Magdalena era poliglota, căci pe lângă aramaica, ştia greacă şi latină. Mariamne se întoarce la Ierusalim spre sfârşitul vieţii unde şi moare, fapt care contrazice ideea susţinută azi că ar fi murit undeva prin sudul Franţei (p.150, 285). Dacă a murit în Israel, e posibil să fi ajuns alături de cel care i-a fost mentor şi soţ. Apostolii erau prea departe pentru a se opune. Biserica Ortodoxă Greacă o mai sărbătoreşte azi pe Maria Magdalena, „pe care o denumesc Mariamne, în fiecare an, pe 22 iulie” (p.149), considerându-o „Egala Apostolilor” (n.19, p.149), înfățișare care nu poate decât să îi reabiliteze statutul.Tot în aceaşi dată e sărbătorită şi în Biserica Ortodoxă Română. Dacă Evangheliile canonice vorbesc depre o Marie Magdalenă păcătoasă, cele gnostice îi pun în evidenţă calităţile de apostol de după ...urmarea lui Hristos (p.285). Clar este că Maria Magdalena nu era rudă cu Iisus, dar ar fi avut un copil cu Acesta, aşa cum spun probele ADN, adunate din trei osuare, unul fiind cel al copilului celor doi care a murit de tânăr (p.286). Acesta nu ar fi altul decât Toma „geamănul”.
_________________
„Permite Soarelui să strălucească mult timp deasupra ta,
Toată dragostea să te-nconjoare,
Şi Lumina pură din interiorul tău,
Să te călăuzească pe Cale.” (Irish Blessing)
,,Am primit Scantei ca sa vad ce sunt artificiile..." (AQUA_MARIS)

sarkozy · Senior Data inscrierii: 03/Noi/2007 Mesaje: 2834

Eu nu cred in ipotezele astea. Nu sunt o persoana religioasa , dar "Codul lui Da Vinci" etc mi se par niste atacuri la adresa religiei crestine , in special Bisericii Catolice , care este unul din ultimele bastioane de aparare a moralitatii.
_________________
Cetatean al Republicii Bananiere Romania

AQUA_MARIS · Trimis: 18/07/2008 13:18 Titlul subiectului:

Tocmai pentru ca este un subiect controversat la ora actuala, l-am postat...fiecare crede conform cu conceptiile sale de viata care se pot schimba sau nu ...care-i asigura un confort psihic si social ....mereu o schimbare de oricare natura ar fi ea aduce dupa sine reactii din cele mai inversunate...ca e adevarat sau nu, ca e doar de dragul publicitatii...poate ca nici nu conteaza.....cred ca in cele din urma conteaza ce-ti este bine tie si in ce crezi tu... :-)

_________________
„Permite Soarelui să strălucească mult timp deasupra ta,
Toată dragostea să te-nconjoare,
Şi Lumina pură din interiorul tău,
Să te călăuzească pe Cale.” (Irish Blessing)
,,Am primit Scantei ca sa vad ce sunt artificiile..." (AQUA_MARIS)

cipriancx · Trimis: 08/08/2008 21:54 Titlul subiectului:

Au mai fost doi destepti acum ceva vreme...Calvin si Luther parca.Ok au facut o reforma, bravo lor, dar in acelasi timp trebuie sa le multumim ptr sutele sau poate miile de secte de rahat care impanzesc lumea asta si ratacesc sufletele bietilor oameni:)
Revenind la ale noastre...din fracțiune mea Iisus poate sa aiba cati copii vrea el.Nu ne incalzeste cu nimic ce s-a intamplat acum 2000 de ani.
Atat timp cat avem niste principii, moralitate si un cod etic pe care sa il urmam, e totul ok.In loc sa iti bati capul cu astfel de tampenii mai bine citeste o rugaciune, indruma un suflet ratacit...si esti mult mai castigat:)
Crestinismul(aici ma refer doar la Biserica Ortodoxa si Biserica Catolica, restul e exclus) e bun asa cum este el de 2000 de ani.A rezistat pana acum...inseamna ca este bun si e bine sa il lasam asa:)